Studiul naturii. Jurnalul de observație

“Puțini sunt cei ce văd cu ochii lor şi simt cu inimile lor.” ~ Charlotte Mason

“În acest secol 20, să opreşti graba din jur, să stai liniştit pe iarbă, să te deconectezi de la lume, să revii pe pământ pentru a permite ochiului să vadă o salcie, un tufiş, un nor, o frunză … am învățat că ceea ce n-am desearticol-prospero2nat n-am văzut niciodată cu adevărat.” (Frederick Franck)

Nu e o surpriză faptul că o educatoare sensibilă, ca doamna Carlotte Mason, face din studiul naturii un principiu central al metodelor sale de învăţământ, cel puțin în primii ani de formare din viața unui copil: “Nu sta în spatele uşilor închise când poți fi, pe bună dreptate, afară. ” În acelaşi timp, ideea că noi suntem educați de intimitățile noastre n-ar fi putut găsi un teren mai fertil decât în studiul naturii, unde copilul este încurajat să faca cunoştință intimă cu natura printr-o implicare completă a tuturor simțurilor lui. Deşi îi era familiară situația dificilă a multor orăşeni, cunoştințele lor înstrăinate şi de mâna a doua în ceea ce priveşte cele mai multe elemente naturale, o realitate tot mai răspândită în zilele noastre, doamna Mason a rămas încrezătoare în dorința şi disponibilitatea mamelor de a face pentru binele copiilor, mai mult decât ceea ce este posibil şi la îndemână în situația lor, şi anume, scoaterea acestora zi de zi în natură pentru lungi perioade de joc şi explorare.

Beneficiile pe care le aduce inițiativa de “a aşeza copilul în calea lucrurilor care merită observate” sunt nenumărate. De la formarea competențelor de observare, prin învățarea copilului să îşi concentreze atenția pentru a vedea, a asculta, a simți, până la a-şi dezvolta capacități de discernământ, de urmărire perseverentă şi acuratețe descriptivă. Dezvoltarea simțului estetic al frumosului nu poate fi omisa. Iar beneficiul care ne-ar putea însoți pe fiecare la vârsta maturității, este simțământul ancorării în timp şi spațiu, pe care îl poate oferi o relație intimă cu natura, un adevărat sentiment de apartenență, o comoară la care putem reveni pentru tot restul vieții noastre.

Acum câțiva ani, am decis să imortalizez câte o imagine pe zi şi să scriu trei lucruri, pentru care am făcut mari eforturi de a mă opri să le observ. Mi-aduc aminte, cu câtă nerăbdare aşteptam noutatea fiecărei zile. Când răsfoiesc acest jurnal, e atât de vie în amintirea mea fiecare scenă capturată şi cadrul ei, fiecare gând şi sentiment trăit, cu o precizie pe viagradiscountstore.com care n-as fi crezut-o vreodata posibila. Este un sentiment minunat al apartenenței la un crâmpei de istorie personală unde mă pot întoarce în vremuri de dificultate sau îndoială.

articol-prospero3

Această experiență m-a convins de beneficiul pastrarii unui jurnal al naturii. Imaginați-vă bogățiile pe care le-am putea aduna din această consemnare a întâlnirii noastre nemijlocite cu lumea naturală. Puterea de atenție, antrenamentul unei mâini care desenează sau pictează , a unei minți făcând clasificări, deosebiri, discriminări şi comparații, toate abilități de dorit care nu ar putea fi cultivate dacă am aduna informații exclusiv din cărți şi imagini (fotografii şi film). Dar cum ajungem la toate acestea? Intenția e totul, adică punerea deoparte în mod intenționat a unui timp pentru noi şi copii împreună, un răgaz în aer liber, zilnic, dacă se poate, face ca toate aceste lucruri să fie posibile.

In itinerarul vostru , puteți lua un caiet de notițe simplu cu pagini goale pentru fiecare persoană (de preferat un caiet de schițe cu spirală şi coperți tari sau orice alt tip de jurnal de notițe), un creion, un pix, radieră, ascuțitoare, o mică selecție de creioane colorate, acuarele, câteva pensule, un briceag pentru tăierea rămurelelor, săculeț pentru colectarea obiectelor găsite la fața locului pentru a le studia acasă, un rucsac potrivit care ține toate lucrurile împreună.
Odată ajunşi afară (într-un parc din apropiere, pe malul unui râu sau a unui lac, în curtea cuiva, în cimitir sau în oricare alt loc accesibil unde natura s-a păstrat), luați-vă câteva momente pentru a implica simțurile în privelişti, sunete şi aromele din aer. Uitați-vă în sus la cer. Ce tip de nori puteți vedea? Localizați poziția soarelui în funcție de momentul zilei. Puteți vedea luna? Cum arată aceasta? Simțiți vremea pe pielea voastră, umiditatea, temperatura, cantitatea şi calitatea luminii, vântul şi direcțiile sale? Toate acestea sunt factori care influențează comportamentul animalelor şi creşterea plantelor. Observați momente , amănunte şi detalii în apropiere, dar să nu vă scape panorama îndepărtată şi vastă. Apoi, în măsura în care este posibil, copilul închide ochii şi ilustrează prin propriile lui cuvinte scena care tocmai s-a derulat în fața ochilor lui. Ce a văzut, simțit sau auzit? Unde se află lucrurile în relație unele față de altele. Ce este diferit de ceea ce a experimentat înainte în aceeaşi locație? Poate identifica plante, copaci, păsări, animale, modele de nori pe care le-a văzut sau auzit? Nu întrerupeți copilul corectându-l, dar odată ce a terminat ce avea de spus, modelați cu blândețe descrieri precise. Aşezați-vă lângă copilul dumneavoastră şi descoperiți, minunați-vă şi admirați împreună cu el.

articol-prospero4

Ghidați de curiozitate, găsiți un lucru sau o scenă de la sol, de la nivelul ochilor, de mai sus sau din întreaga panoramă, pentru studiat şi desenat. Toamna, observând păsările şi animalele căutați împreună semne de schimbare în activitatea şi pregătirea lor pentru iarnă, migrarea păsărilor şi insectelor , tipurile de alimente consumate pentru a susține perioade lungi de hibernare. Ce plante înfloresc mai târziu? Care culturi sunt coapte şi gata de recoltă, de ce copacii îşi pierd frunzele sau îşi schimbă culorile, ce tipuri de semințe, nuci sau fructe puteți observa? Cum se modifică vremea, durata zilelor, ce sunete se schimbă? Observați şi desenați un peisaj întreg de toamnă. Nu va fie teamă de desen şi nu fiți critici cu desenele copiilor. Puteți inspira copilul pentru a depune efort, modelând încântare şi perseverență. În timp va veți dezvolta propriul stil, dar dacă sunteți la început de drum, v-ați putea folosi de următorii paşi. Priviți cu atenție la exemplarul sau priveliştea aleasă pentru analiză şi redare.

articol-prospero5Fără să va uitaţi către hârtie, desenați în creion încercând chiar cu mâna nedominantă (stânga sau dreapta în unele cazuri) într-o linie continuă, conturul obiectului studiat. Când obiectul se află în mişcare desenați conturul printr-un gest rapid. Adăugați apoi cu atenție detaliile observării. Dați viață desenului prin culoare, folosind creioane colorate, acuarelă, o pensulă şi foarte puțină apă (tehnica pensulei uscate), altfel apa prea multă va bălti şi va strica desenul. Consemnați şi în cuvinte impresiile acestui studiu, pe pagina alăturată sau chiar printre desene. Adăugați un poem sau o povestire care să personalizeze şi să ancoreze în timp această experienţă. Nu prelungiți acest exercițiu mai mult decât e necesar. Lăsați copiii să se bucure de libertate în natură, oprindu-vă doar pentru un scurt intermezzo de studiu intens şi concentrare. Aduceți şi acasă câteva obiecte din natură pentru expunere şi observare, având grijă să nu rupeți sau să desprindeți din mediul lor elementele rare sau protejate. Studiul naturii, ca unealtă a învățării, a fost cel mai dificil de implementat în mod constant în casa noastră. Mă simt încurajată totuşi să perseverez, bazându-mă pe succesele din trecut şi pe încurajarea Doamnei Mason: ” Aici, părintele sau educatorul are o şansă mare, de a antrena ochiul copilului pentru a vedea, urechea pentru a auzi  şi de a semăna semințe de adevăr în sufletul lui, semințe ce vor încolți, vor înflori  şi vor aduce roadă fără prea mult amestec sub formă de ajutor sau cunoştințe din partea educatorului.”