Nu ți-e somn, ursulețule?, de Martin Waddell, cu ilustrații de Barbara Firth

Mulţi copii se tem de întuneric, mai ales când vine ora de culcare şi rămân singuri in pătuţul lor. Şi mai mulţi cred că joaca n-ar trebui să se termine niciodată – de ce să pierzi atât de mult timp cu un lucru plictisitor cum e dormitul? Ce trebuie să facem, ca părinţi, când copilul nostru nu poate sau nu vrea să se culce?

„Nu ţi-e somn, ursuleţule?” (Can’t You Sleep Little Bear?) nu ne prezintă o soluţie-minune, ci mai degrabă ne sugerează, prin căldura ilustraţiilor şi tonul blând al textului, că întotdeauna cea mai potrivită atitudine e una bazată pe calm, încredere şi dragoste. Pui de Urs nu poate să adoarmă. „Mi-e frică de întuneric”, spune el, deşi întunericul din colţul Peşterii Urşilor în care îşi are pătuţul nu-l împiedică să se mai zbenguiască puţin. E adevărat, e întuneric în jur şi mai ales afară. Nici cel mai mare felinar nu poate răzbate în noapte. Ce-i de făcut?

„Temerile şi nevoile copiilor mici sunt cât se poate de reale şi concrete pentru ei. Când am scris despre ele, n-am avut nici o clipă intenţia de-a le desconsidera sau de-a le rezolva rapid printr-un happy-end forţat, cum fac multe poveşti. Deznodământul fericit trebuie să decurgă firesc din desfăşurarea poveştii. Orice poveste pentru copii trebuie să fie nu numai originală, amuzantă sau emoţionantă, ci şi… cinstită. Această convingere se regăseşte în Can’t You Sleep Little Bear.” (Martin Waddell, în discursul de la decernarea premiului H.C. Andersen).

DETALII CARTE