Cărțile vii – unelte pierdute ale învățării

“O carte poate fi lungă sau scurtă, veche sau nouă, uşoară sau grea, scrisă de un om important sau necunoscut  şi să fie totuşi o carte vie care îşi găseşte drumul spre mintea tânărului cititor.”  Charlotte Mason
Dacă după citirea articolului despre natura copiilor, rămânem doar cu câteva idei înrădăcinate în memoria noastră, bine ar fi să fie acelea că “mintea copilului este instrumentul său de învăţare şi că educaţia lui nu produce mintea lui”, dar şi că ideile sunt hrana adecvată pentru minte. Acum întrebarea care se ridică este “ce sunt ideile şi unde le putem găsi?”
Poate calea cea mai uşoară de a răspunde este de a înţelege ce nu sunt ideile. Ideile nu sunt informaţii sau fapte. Ideile sunt gânduri sau crezuri despre lume şi experienţa noastră umană în ea. Ideile inspiră acţiuni şi formează virtuţi şi caracter.

CĂRŢILE VII – UNELTE PIERDUTE ALE ÎNVĂŢĂRII (3)Faptele nu inspiră sau dezvoltă mintea, ele informează. O dietă adecvată de idei potrivite minţii copiilor şi ataşate faptelor este hrana necesară pentru minte. “Ce facem când copiii ne cer pâine iar noi le dăm o piatră, le dăm informaţii despre obiecte şi evenimente pe care mintea nu încearcă să le digere ci le recurgitează (pe o hârtie de examinare în timpul unui test). Dar haideţi să atârnăm informaţiile pe un principiu, să fie inspirate de o idee iar acestea vor fi asimilate cu aviditate şi utilizate.“Charlotte Mason
Să luăm un exemplu: să presupunem că ai citit într-un manual sau într-o enciclopedie informaţia următoare: “primul aparat de zbor din lume mai greu decât aerul cu care omul a realizat un zbor susţinut şi controlat la bord, a fost inventat şi construit de fraţii Wilbur şi Orville Wright şi pilotat de ei la Kitty Hawk, Carolina de Nord 17 decembrie 1903 “(Smithsonian). Acestea sunt fapte care prezintă sau nu prezintă nici un interes pentru tine şi pe care poţi fi capabil sau nu să ţi le aminteşti la o dată ulterioară. Mintea ta nu trebuie să lupte cu acceptarea sau respingerea lor decât să le memoreze sau nu.
Să presupunem că citeşti, aşa cum recent a făcut şi fiul meu, un roman biografic despre viaţa şi activitatea fraţilor Wright. Împreună cu datele,  numele de locuri şi specificaţiile exacte ale modelelor construite, citeşti despre eşecurile lor constante şi perseverenţa celor doi fraţi, despre puterea lor de observare şi capacitatea de a elabora bazându-se pe expertiza lor ca tinichigii şi făuritori de biciclete. Câte idei v-au întâmpinat? O idee cu impact puternic fiind aceea că eşecul este o parte integrantă a învăţării,  în eşec apare noutatea şi oportunitatea de a face lucrurile mai bine , care nu ar putea fi descoperite dacă totul ar merge întotdeauna cum trebuie. Apoi  e posibil să întâlneşti această frază în jurnalul tatălui lor, scris la momentul decesului lui Wilbur: “O viaţă scurtă, plină de consecinţe, un intelect infailibil, temperament imperturbabil, mare încredere în sine şi la fel de mare modestie, privind înainte cu claritate, urmărind cu fermitate, aşa a trăit şi a murit. “ Această descriere iluminează toate experienţele din copilărie şi eforturile adulţilor din jurul fraţilor Wright, concluzionând că valoarea vieţii nu constă neapărat în marile realizări ci într-un mare caracter. Aceasta este o idee pentru care merită să luptăm. Ideile sunt lucrurile cu care minţile cresc şi aşa cum a subliniat Charlotte Mason, singura hrană pentru minte. Ea a declarat de asemenea că ideile sunt de origine spirituală şi, ca atare, au nevoie de un “trup”, trebuind să vină la noi pe deplin îmbrăcate în Poveste: “…se pare că ar fi necesar să prezentăm ideile bine îmbrăcate, astfel încât ele să ajungă la noi nu goluţe ci protejate într-o carte, roman, poezie sau istorie, scrise cu o veritabilă putere literară.”

CĂRŢILE VII – UNELTE PIERDUTE ALE ÎNVĂŢĂRII (1)Acum, că ştim ce sunt ideile , unde le putem găsi? Ideile pot ajunge la noi prin simţurile noastre. Noile idei vin în timp ce medităm la cele cu care suntem deja familiarizaţi. Ideile călătoresc de la minte la minte, prin conversaţii directe, tradiţii familiale şi comunitare, dar o dietă constantă de idei puternice pentru creşterea miniţlor poate fi găsită doar în cărţi. Şi nu orice fel de carte “cum că, măcar aşa, cel puţin, copilul citeşte ceva”. O astfel de indulgenţă ar fi asemănătoare cu creşterea unui copil cu acadele şi chipsuri. Dar numai cele mai bune cărţi îşi vor face treaba bine. Charlotte Mason le-a numit “cărţi vii”.
Ca şi în cazul ideilor, haideţi să aflăm întâi ceea ce nu este considerată a fi o carte vie. De la început  puteţi exclude majoritatea manualelor şi enciclopediilor. Cărţile scrise pentru copiii mici, care deşi par a fi literatură pentru copii nu au nici o valoare literară. Acestea nu conţin idei, ci sunt doar descrieri faptice ale unui subiect. Cărţi cu ilustraţii comerciale artificiale (incluzând toate cărţile Disney). Cărţile care insultă inteligenţa copiilor, vorbindu-le de jos, cu un limbaj sărăcăcios. Cărţi fără nici o valoare literară şi nici o dovadă de frumuseţe şi meşteşug în text. Cărţi care conţin idei nepotrivite pentru un copil (incluzând cărţile care glorifică răul şi urâtul sau în care aceste idei sunt prezentate într-un mod subversiv; citiţi cu atenţie şi discutaţi cu copii mai maturi). Cărţi de divertisment care dezvoltă un apetit greu de schimbat. Charlotte Mason a avut un nume pentru toate acestea. Ea le-a numit “palavre” (twadle). Este un termen echivalent cu “junk food” în termeni culinari. Un copil crescut pe o astfel de dietă va fi inapt de a se confrunta cu ideile reale în timp ce creşte.

CĂRŢILE VII – UNELTE PIERDUTE ALE ÎNVĂŢĂRII (2)Cum să găsim cărţi vii, reale pentru copiii noştri? Iată câteva întrebări care v-ar ajuta în discernământul vostru: “Conţine cartea idei şi cunoştinţe importante legate de un anumit subiect, care sunt potrivite pentru copil?”; “Este scrisă cu putere literară?”; “Sunt ilustraţii frumoase şi adecvate pentru text?”. Vom putea răspunde următoarelor două întrebări pe măsură ce acumulăm experienţă. “Este copilul capabil de a povesti cartea? Captează ea mintea lui cu destul interes pentru a fi în măsură să o spună înapoi (să o redea?)”. “Observaţi plăcere în reacţia copilului faţă de carte?” Gustul copiilor pentru cărţi trebuie dezvoltat. Un copil crescut cu palavre va putea greu să reuşească “înghiţirea” cărţilor vii şi va dori doar acelaşi tip de cărţi uşor digerabile. Nu disperaţi. Continuaţi, dându-i o doză zilnică de cărţi vii până când apetitul lui se dezvoltă.

Nu pot încheia acest articol fără a menţiona importanţa lecturării cu voce tare copiilor. Nu numai atunci când sunt mici şi nu pot citi pentru ei înşişi, ci de-a lungul anilor, pentru toată perioada când sunt sub îngrijirea şi influenţa noastră. Când citeşti cu voce tare, alege cărţile vii care se află peste nivelul lor de lectură. Ei nu trebuie să se lupte cu decodificarea cuvintelor, de aceea nu există nici un motiv pentru a nu permite unei minţi să zboare liberă pe aripile ideilor. Citiţi cu interes şi intonaţie potrivită şi împărtăşiţi ideile în discuţii pe măsură ce apar. Nu permiteţi întreruperi dese şi nu vă opriţi pentru prea multe explicaţii. “Suntem datori copiilor să îi lăsăm să sape, să scoată cunoştinţele la iveală … ceea ce sapă un copil este propria lui posesiune.” Charlotte Mason  Lăsaţi copiii să tragă propriile concluzii. Provocaţi-i dacă trebuie numai după ce au avut ocazia să gândească cu mintea lor.

                                                                                                                                                                        Daniela Lunga